luni, 20 decembrie 2010

si eu...eu in cine sa mai cred?!

Minciuna-Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr.

Un obicei de cand pamantul...fie ca e nevinovata, minciuna e minciuna!

O minciuna atrage dupa sine alta, dar mereu pentru ca sta in firea omului, face in asa fel incat pana la urma fara sa vrea va spune adevarul...

Cand ai impresia ca gata...acum stiu tot, nu mai exista nici un neadevar, cand simti ca vrei sa spui tot, cand oferi increderea ta gratuit omului care la randului lui speri si chiar crezi ca nu te va dezamagi...cand stiu ca pot sa vin acasa sa vorbesc cu tine...pentru ca in tine am incredere...pentru ca fata de tine pot sa fiu ceea ce nu sunt in fata lumii, cu tine nu trebuie sa fiu aroganta, nu trebuie sa joc nici un rol, decat sa fiu eu...pot sa plang daca imi vine pentru ca stiu ca ma vei lua in brate...pot sa ma trezesc de dimineata cu cel mai zburlit par ca esti si maine dimineata!

si cand eu iti daruiesc tot, minute, ore din viata mea...sperante, vise...

tu reusesti sa prabusesti o lume!

desi stii si ai stiut ca s-au mai prabusit...

si acum intrebarea e...cat la suta fals/cat la suta adevar in tot?

niciodata si spun NICIODATA cu taria ca in cazul asta nu se potriveste deloc "niciodata sa nu spui niciodata!" increderea deplina nu exista....pana si mama te va dezamagi odata!mama care e intr-un fel pentru fiecare dintre noi "nemuritoare si speciala, nu orice om de rand!"si atunci ce sa te astepti la un muritor de rand....

fiecare isi urmareste interesul pentru ca nu ai timp, nu ai chef sau pur si simplu suna mai elegant o minciuna si te pune intr-o  lumina mai buna! 

Increderea e exact ca Mos Craciun!mic si naiv...crezi!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu