duminică, 6 octombrie 2019

Draga mea...femeie de astazi!

In mai putin de o luna implinesc 30 de ani, nu stiu cum e la restul dar la mine e mult mai tare decat m-am asteptat! Imi dau seama ca nu am mai scris de o vesnicie...dar imi dau seama si de ce... M-am cunoscut, m-am iubit, m-am urat, m-am contrazis (in gand sau cu voce tare), am dus lupte (interioare , ca nu ne mai ataca turcii sau tatarii)... M-am comparat (aici a fost tragic....jalea aia mare) m-am certat cu mine ca imi doream sa fiu tot ceea ce eu nu eram de fapt. Sincer...am avut perioade care m-au marcat in adolescență, la liceu.....fete binevoitoare, care mereu aveau ceva de zis la adresa mea, si care se considerau cu MUUULT peste inteligența mea....si pe mine ma considerau cumva doar drăguță.... ce sa zic, am zambit cand cu toată inteligența lor imi scanau produsele la casa la supermarket. A fost draguț, trebuie sa recunosc! Aveam nevoie de atat de multe validari din partea oamenilor din jurul meu, desi eu credeam ca sunt foarte stapana pe mine, pe situatii...si imi era uneori frica...de ce vor spune ceilalti, de ce voi crede eu despre mine! Multe dintre ranile cu care am venit din copilaria mica, au fost vindecate cu răbdare...si cu mult efort, multe dintre ranile pe care le redecopeream in adolescență si chiar mai tarziu...nu imi dadeau voie sa fiu fericita. Dar...la un moment dat...interiorul meu a strigat atat de tare ca este nefericit incat l-am auzit....m-am oprit...l-am ascultat!imi aduc aminte ca se intampla cumva după prima ora de yoga....si cred ca atunci a fost prima oara cand am respirat constient din viata mea. Si de atunci....am inceput sa citesc, să descopar...sa incerc diverse terapii și.... sa ma izbesc la fel de puternic de vocile care imi spun ca sunt prea mica...sau prea puțin...dar astazi nevoie mea de validare nu mai exista! Vreau sa subliniez importanța colosală a omenilor care te insoțesc, vreau sa subliniez importanța pe care o are intuiția...! Si este important sa ai curaj sa pleci de acolo de unde simti ca nu mai ai nimic de facut/invățat/iubit/descoperit. La fel de important este sa ai curajul să ceri ajutor....si sa ai curajul să te dezvelești de toate versiunile pe care le-ai creat de dragul societății. Versiunea ta cea mai minunata este aceea autentica! Pentru aceasta versiune te vei iubi și te vei simți iubit! Multumește, apreciează și cere indrumare....ea va veni daca esti atent! #atenție

miercuri, 17 iulie 2013

Cu si despre femei ...

De cand nu mai am timp(referitor la postul anterior) mi-am dat seama câte griji inutile își fac femeile care au timp! trăind intr-o lume a vitezei maaaaaxime in care relațiile de orice gen se desfășoară la modul 1 an intr-o luna realizez (citind un post despre femei inselate) cat de ușor se poate prabusi lumea unei femei care depinde de un bărbat. Nu sunt tampita, înțeleg ca trebuie sa iubesti, sa "suferezi"(cum îmi place mie sa zic), sa te bucuri, sa fie distractiv, dar nu înțeleg ceva...de cand lumea si pământul am o vorba: Cine caută:Găsește!" De ce trebuie sa verifici telefoane, Facebook-uri, mailuri, portofele, buzunare, agende??? Ca oricum orice ai găsi e interpretabil, adică poate omu primește un mesaj de la o colega de birou:muuultumesc, te puup, nu știu ce m-as fi făcut fără tine ! Tu lesini, transpiri, te transformi, îl astepti cu mutra de te urasc nemernic obosit ce ești, si el îți baga faza fireasca ( din punctul lui de vedere) ca e doar o colega, iar tu te enervezi si mai tare, ca vrei explicatii! Pai, probabil femeia a avut o problema si bărbatul tau fiind un om educat si cu bun simt a ajutat'o! Ea i-a mulțumit si cam atât, el nu are ce sa îți explice mai mult tu nu ai de ce sa stai bosumflata încă o mie de ani.. Iar nu înțeleg toată treaba asta cu trebuie sa facem lucrurile împreuna!!! Pai poate mie îmi place sa Călăresc si tie sa joci fotbal...de ce ai putea tu sa te oftici ca o descreierata ca omu' ăla joaca fotbal si sta la o bere cu băieții după, cand pe tine te uita Dumnezeu in mall? Si atâtea tampenii ca sa înțelegem bărbatul, ca bărbatul sa înțeleagă femeia...ce e asa de greu de înțeles? De ce stai tu ca femeie fixata pe ideea ca bărbatul ăla o sa te insele, sau fierbi ca sa faceți aceleași lucruri, cand tu poți sa le ai pe ale tale si el pe ale lui...inteleg femeia care iubeste, dar in toată iubirea asta sacra tu UNDE MAI EȘTI? Dacă tu ești fiarta sa faci ceea ce ii place lui pentru ca îl iubesti si de la fata finuta care erai te straduiesti sa fi ceva ce nu te reprezinta te-ai pierdut...si uite cum aduni frustrari! Pentru ca tie ti se pare ca faci sacrificii, el crede ca faci ceva ce îți place, tu nu înțelegi de ce el nu vede ca faci asta pentru el, el nu înțelege de ce ești iar bosumflata ca tu faci ce îți place... Iar obsesia cu inselatul ma deprima rău...pentru ca din nou trăim intr-o lume in care FEMEIA a uitat demult de bun simt, si e plin de femei pe care nu le deranjează sa fie o aventura ba chiar asta își doresc...poate si tu ti-ai dorit la un moment dat sau chiar ai făcut constient sau nu rău altei femei prin bărbatul ei...in lumea asta trăim! Dacă tu ai putut poate si alta oricând...pentru ca bărbatul tau E OM! Nu e zeu, nu e vreo divinitate, nu e fără de păcat este un OM, care la fel ca si tine are foste iubite care îl suna sa ii zica la mulți ani, paste fericit, etc...pentru ca si înainte sa te cunoască pe tine a avut o viața...!si nu a dispărut din momentul in care tu l-ai cunoscut! Dragi femei, de ce atâta panica??? Iubeste-ti bărbatul, dar nu uita sa te iubesti pe TINE.

joi, 11 iulie 2013

Anestezie la dragoste

Am citi aseara ( a se citi pe la 12 noaptea) pe blogul Irine Binder-Insomnii( o iubesc pe femeia asta, e minunata) o postare interesantă despre timp...si mi-a rămas in cap partea cu " Oare lipsa de timp ne anesteziază sufletele, încât să devenim imuni la frumos, la căldură, la iubire?" Sincer da, lipsa de timp te anesteziaza...adică ce ai putea sa ceri unui om care se trezeste la 6 dimineața si adoarme la 1 noaptea, si căruia ii place ceea ce face... Un alt suflet are nevoie sa te vadă, sa te audă si sa îl înțelegi, si tu nu ai timp, rabdare... De cand m-am mutat in București am învățat sa îmi organizez timpul astfel încât am ajuns la recordul de a fi gata dimineata in jumatate din timpul pe care mi-l alocam de obicei... In prima luna de Bucuresti mi se parea ca traiesc dupa un alt fus orar, pana ma dezmeticeam era deja seara din nou... Am ras, am plans, m-am ratacit pe o gramada de stradute, am cunoscut oameni minunati si de la care am foarte multe de invatat...m-am simtit singura, m-am simtit fericita... si inca nu am apucat sa ma distrez intr-un club din Bucuresti! ma rog, revenind la suflet...e linistit si e cuminte!e singur dar se simte bine in singuratatea lui pentru ca nu ARE TIMP sa ii lipseasca cineva. E imun...a uitat sa simta dragostea aia, si nu si-o doreste...pentru ca nu o poate valorifica, trai, respira, dragostea nu e pentru sufletul meu...nu acum! Te pup Irina, si te citesc cu drag.

miercuri, 12 septembrie 2012

12.09.2012.

azi, miercuri,repet 12.09.2012, la indemnul colegei mele de birou care m-a abordat gen: care era visul tau cand o sa fi mare?(nu ca n-as fi mare) eu: sa fiu directoare de banca? ea: pai ce ar fi sa faci ceva in privinta asta? si dau fuguta pe google unde mai pot sa ma inscriu si m-am inscris din nou la facultate, si iaca asa o sa fiu din nouu studenta, mai batrana un pic ce-i drept:) e si de aici incepe momentu' fac poze, scot adeverinta, diplome, etc ma emotionez ca asa sunt eu mai emotiva(bitches, i have feelings to:P) si ies cu fetele, povestim, ajung acasa, si cei patru pereti poate m-ar asculta ei ce am eu de zis (doar ei nu si vecinii) si realizez ca eu sunt singura!adica stiam dar mi-am inabusit acest gand in momentul cand ti-am zis sa faci check-out din viata mea si mi-ai predat cheia:)) no nu-i nimic, trece si asta, ma asez la pian si in sfarsit imi iese partea aia la care ma chinui de o saptamana, si iar ma entuziasmez ca un copil de 5 ani la un topitop, si cui ii povestesc?? buuun ma duc la frigider si frigideru' plin. adica sa ne intelegem am fost la cumparaturi nu gentute, rochite, si pantofi, cumparaturi dinastea domestice.(chiar si urda si rosii (cariiiiiina cand citesti nu saliva pe tastatura ca stiu ca adori acest meniu) dar ideea e, eu tot singura mananc? si ma asez la laptop si scriu in tarlaua mea in care mi se permite, ca azi 12.09.2012 viitoarea din nou studenta cu frigiderul plin a realizat ca are nevoie de oameni, si ca nu poate totul singura! P.s. .... m-am razgandit fara P.s. de data asta:))

miercuri, 25 iulie 2012

Tot!

Prea multa lumina nu iti place, iti place mai mult la intuneric in soapta. Ma zgarii, imi musti buzele, asa ca sa ma doara, fara sa inteleg daca pentru tine e mai mult sex sau dragoste..Dupa te imbraci, pleci ,plangi, nu stii sa imi zici cand vii inapoi, dispari si odata la 4 luni te intorci. Esti nebun dupa mine cum sunt si eu dupa tine. Rezisti, nu ma obosesti, sunt mereu in gandul tau! Stralucesti, nu te stingi,ne zgariem ca sa nu se duca semnele...esti ca ploaia,rece ca o furtuna de emotii care cand trece...Fulger.Tunet. A trecut asa putin si sunt deja singura..Ai sa te intorci, pun pariu ca ai sa te intorci, dar de data asta nu te las sa pleci, te tin strans la pieptul meu si te sarut, te zgarii, iti spun ca te iubesc, te protejez. Si te vreau,te iau..te simt cum innebunesti cand iti vorbesc in soapta, pe intuneric, caci doar eu stiu cat iti place..Spune-mi ca ma iubesti si ca de data asta nu dureaza numai pana maine. Ramai aici cu mine ca-s nebuna dupa tine! [Modà-Sono già solo]

vineri, 15 iunie 2012

gri

Azi sunt obosita...si parca ma ofilesc! Nu am rabdare...nu rad!sunt inexpresiva si tac! eu tac:)), ascult, analizez si tac! dar azi e ultima zi...maine...mereu e altfel! imi vreau culoarea inapoi!

miercuri, 14 martie 2012

Atât!

Deși poate de multe ori am fost rea si ți-am spus multe, uneori prea multe... Nu iti doresc nimic rău!
Iti doresc sa nu mai fi ASA pesimist si iti doresc sa poți trai fericirea lucrurilor marunte, sa o cunoști întâi de toate, sa o vezi, sa o simți!
Iti doresc sa rezisti tentatiei de a-ți roade unghiile, ca eu nu te-am putut dezobisnui de asta, dar dacă vei reusii tot o sa fiu mandra de tine!:)
Ai vrut mereu sa scriu despre tine. Uite ca scriu...sunt sigura ca te așteptai la ceva plin de ura... De reprosuri, dar nu, nu ești tu de vina ca eu nu mai pot sa te iubesc!
Iarta-mă... Te-am adorat, te-am iubit, te-am respectat!si gata:)
Nu imi ajunge lipsa ta de culoare, caracterul tau palid, lipsa ta de ambitie, mereu gaseai o scuza pentru toate ! 
eu vreau sa trăiesc, sa mă bucur , tu nici măcar nu știi sa razi, sa razi din toata inima sa razi pana iti aplauda urechile! 
Atât...fi fericit, iubeste, arata ca iubesti, si fa-o sa se simtă UNICA! 
Sa ne auzim de bine:)